Trei dimineața...țigara fumată pe jumătate, al doilea pahar de James, Gershwin (în surdină) pe Classic FM...Uneori, îmi vine să fug aiurea, așa, de nebun ... cum fugeau în copilăria mea demenții de la spitalul Voila ( bezmetici, fără țintă, în pijamalele lor rufoase, trăind fericirea unei libertăți absconse, numai de ei înțeleasă...
.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
de cate ori revin sa recitesc gandurile tale (atat de ale mele deseori) imi tot vine sa-ti spun ca te iubesc. ce bine ca nu mai pe-aici...
haha... eticheta mea caracteristica este... greseala. am vrut sa spun "ce bine ca nu mai treci pe-aici..."
Trimiteți un comentariu