Jurnal

.

Elpenor, tovarășul de arme din ceata de heteroi a lui Ulise care moare în palatul lui Circe, praștie de beat. În graba de a se salva, Ulise îl prăsește lăsându-l neîngropat! Mai târziu, când Ulise cheamă sufletele morților, primul care apare, bântuit de neliniște, e Elpenor. Nevoia imperioasă care-l face pe Elpenor să-i vorbească lui Ulise nu e neapărat aceea de a fi îngropat - și de a-și găsi, astfel, "odihna" - ci aceea de a fi jelit! Căci a fi jelit (regretat) a întruni condițiile unui "neînlocuibil", dă seamă de consistența etică a unei existențe.



Ideologia ortodoxistă, cu climaxul ei elaborat în interbelic și care a devenit nucleul naționalismului românesc. Totuși, juxtapunerea asta a ortodoxismului peste românism, ce paradox! Marginalizarea greco-catolicismului ( când jumătate dintre românii transilvăneni erau greco-catolici), iar școala Ardeleană fusese croită cultural-ideologic, tot pe greco-catolicism. Unde mai pui că în numele ortodoxiei, Rusia și-a justificat politica expansionistă către Constantinopol trecând, evident, prin spațiul principatelor.( L.B)


"Pentru ca societatea să fie fericită este necesar ca cei mulți să fie deopotrivă ignoranți și săraci ( B. Mendeville)"

Mirosul jilav al primăverii, mirosul ăla reavăn, de brazdă proaspătă, care urcă și se risipește în aer, de parcă pământul ar râgâi către cer ...


.