Găsesc acu vreo câteva zile ( cât se poate de norocos, la preţul modic de două lire) într-un anticariat: A brief history of Time, sosită ( vânzatoarea a tinut sa-mi precizeze) " ...shortly before you arrive and in one copy "
Pe drum, îi povestesc lui G. ( în engleza mea mocirloasă) savuroasa istorioară a lui C., care, vrând sa downloadeze un documentar despre gaurile negre, a tastat - cât se poate de just - cuvintele cheie: "Black Holes". Dupa vreo 2 zile de înfrigurată aşteptare, a downloadat... un film porno cu negrese.
De ce mi-am amintit, alatăieri (aşa, dintr-o dată) de babele copilariei mele care se uitau pe geam? Madam Ioniţă din 42, madam Machedon, doamna C., bunica lui Mihăiţă, bunica lui Alin, etc. Le revăd, pe toate ( în lumina violetă a amintirii) cum stăteau lipite de coaja geamului ca nişte peşti bătrâni, privind de acolo,din acvariul apartamentelor, lumea, fără s-o vadă! De ce mă atinge atât de mult rememorarea acelor priviri spectrale? De ce mă tulbură, atât de adânc, amintirea ruinei din ochii lor stinşi?
V., care îmi spune azi că ei îi plac tinereii subţiri ( genul ăla de tip deşirat, longilin, "ascetic") pentru că, zice ea: bărbaţii slabi, ascund întotdeauna un secret"
Îmi cumpăr, în sfîrşit, Pina Colada. Verdictul: băutură de prinţese roz.
...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
.. m-au cuprins si pe mine amintitirile.
Multe sunt innebunite de tipi slabi, longinini. Eu eram genu asta dar acu ma duc la sala si sunt mai lat in spate si nu mai am success asa la femei. Oi fi pierdut secretu' intrinsec la sala..
P.S. Omule, posteaza un pic mai des, doar un pic..
dragă Anna: sper ca amintirile să fie unele plăcute -:)
George: se pare că, de la o vreme încoace, am cam început şi io să-mi pierd secretele ( şi să le suplinesc cu şunci) - :)))
Dan,
trezesc multe amintiri unele din postarile tale.
Din fericire, cele legate de bunica sunt cum nu se poate mai diferite. De remarcat, daca mai era nevoie, cum persoane centrale in existenta noastra raman pentru altii simple imagini pasagere. Randurile astea imi aduc aminte si de o idee putin zanatica pe care am avut-o si care refuza sa ma abandoneze, aceea de a scrie despre propria copilarie si adolescenta cu instrumentele istoricului...Ma rog, poate mai mult alta data..
Ma bucur sa te citesc,
Alin
P.S. Numele face, evident, trimitere la hitul nemuritor al trupei Aureole in componenta devenite clasica: voce - Santa, chitara si voce - Gabi, Bas si voce - Mihai, tobe si voce - Alin (mai ai cumva caseta cu demo-ul pe undeva?)...nu pot sa ma opresc din ras...
P.P.S. Am descoperit blogul tau acum vreun an si ceva, dar n-am mai intrat si abia acum am citit o buna parte a postarilor anterioare
UAU mate...that MADE MY DAY!
-:))))
ps. o sa caut caseta cand ajung home
Trimiteți un comentariu