vineri, 22 octombrie 2010

Jurnal

Nu există nimic mai trist pentru o femeie decât să fie deposedată de cele două calități primordiale, unice, absolute, singurele care o fac să se simtă împlinită: tinerețea și frumusețea! Restul, ( inteligența, farmecul personal, umorul, poziția socială, etc. ) sunt palide, consolatorii paliative ale unor insușiri esențiale în lipsa cărora, let's face it, femeia suferă ca o vită!

Nimic nu te leagă mai profund de un om decât experința comună a thanatosului.


Dorința femeilor care - găsindu-te fascinant, inteligent, mai altfel - vor să se culce cu tine. Imboldul lor ( pe care ani de-a rândul l-am văzut ca pe-un soi de recompensă adusă unui anumit tip de emergență) nu e nici pe departe ceea ce credeam: adică expresia unei ofrade, a unei dăruiri dezinteresate, ci, culmea, o (in)conștientă formă de asimilare, de furt, în fond, de oportunitate...Dorința, închipuirea lor tembelă, instinctiv-pragmatică, că, odată prins, captiv între picioarele lor, îți vei lăsa acolo, odată cu sămânța bărbăției, și atributele după care tânjesc în neștire...

Visul ( conștient) de ieri noapte: adevărat festin oniric...am făcut, realmente, ce-am vrut: am zburat aruncându-mă după clădiri amețitoare, am chemat din tenebrele inconștientului pe cine am vrut, am exploatat toate posibilitățile pe care ți le poate da un vis conștient...La sfârșit de tot, am găsit și răgaz să vorbesc cu nea Gicu: e incredibilă recurența aceluiași mesaj pe care mi-l tot repet(ă) de fiecare dată când am privilegiul de a-l reîntâlni în vis; postexistența ( îmi spune necontenit,sibilinic) nu e ce ne închipuim ( dar,în fond: ce ne închipuim ?)ci...altceva...(ce?) Bucuria fără margini de a-i auzi vocea, de a-l vedea ( e incredibilă puterea de reconstrucție a creierului)La sfârșit de tot, mi-a cerut o pară. Azi, povestindu-i mamei visul și fără s-o fi știut vreodată ( conștient) aflu că para era fructul lui favorit.Sentiment intens de liniște și împăcare...

8 comentarii:

innuenda spunea...

Ba există. Să i se refuze și maternitatea.

Nihilistul spunea...

innuenda@
touche ( deși, dacă mă gândesc bine, nu toate femeile își doresc să aibă copii. În schimb, nu există femeie pe lume care să nu-și dorească să rămână cât mai mult timp ( veșnic de s-ar putea) tânără și frumoasă...

innuenda spunea...

N-am să pot înțelege niciodată femeile care nu-și doresc să devină mame. Așa cum nici ateii nu-mi vin la socoteală. Dar, la urma urmei dacă nici nu știi că-ți lipsește, e ca și cum nu ți-ar lipsi. Un fel de Amlzheimer pentru sensul vieții.

P.S. Axioma ta din ultima propoziție e valabilă doar dacă tânără=frumoasă. Urâtele preferă să-mbătrânească, pentru a-și găsi în sfârșit o scuză: ”Da, la etatea mea ce mai vrei?! Ai văzut tu babă frumoasă și copil cuminte?!” :D

Anonim spunea...

Now that is what I call a debate...

Nihilistul spunea...

:D Trebuie să recunoaștem: tot ce se sustrage determinării speciei ( în cazul nostru: refuzul maternității) e până la urmă, o formă de "rafinament"!-:)
În orice caz, chestia asta are - cred - legătură cu ideea de "emancipare a femeii"
PS: Nici mie nu-mi plac ateii, după cum nu agreez nici teiștii. Și unii și alții par a avea numai răspunsuri. Prefer agnosticii. Tipii ăștia mustesc de bun-simț -:)))

als spunea...

ideea k maternitatea ar veni 'la paket' cu feminitatea mi se pare inspaimintatoare...
semnat: un agnostic :P

Nihilistul spunea...

als@ In ceea ce ma priveste, uneori, doar maternitatea - singura - lipsita de bonusul feminitatii, mi se pare la fel de inspaimantatoare. Cum ar spune Cioran ( ca tot sunt imbibat de caietele lui) A da nastere cuiva, inseamna a fi complice, ceva mai tarziu, la o crima!

salutam, cu dor, agnosticii de pretutindeni -:)))

Anonim spunea...

asta e buna, cu dorinta de a fi mama...dar de unde e dorinta asta? nu exista dorinta, ci idee inculcata si nimic mai mult; ceva trist..cineva care te traieste..dai nastere cuiva din reflex..deprimant, sufocant.