Jurnal

Singul lucru care mă salvează de spectrul sfârșitului, care îmi face ideea propriei morți suportabilă, care, cumva, mă mântuie a priori de suferința câinească a celui chemat să-și înfrunte propriul sfârșit, nu e nici ideea vreunui extaz religios, nici ideea revelării dumnezeirii, nici iubirea! E imaginea infinității spațiului, imaginea aia generică, atât de des întâlnită pe Discovery, cu planetele gravitând în jurul stelelor,cu roiurile de galaxii, de meteoriți, de quasari, de supernove, lopătând într-un ocean de întuneric. Imaginea asta totală, absolută, a universului, mă vindecă (în chip desăvârșit) de toate angoasele.

Doamna aceea titrată, rubensiană, elegantă, de pe treptele stației de metrou din victoriei și care repeta plângând, lovind anemic, cu pumnii, pieptul bărbatului : "Nu e bine, îți spun eu...nu e bine" Și mina ușor pierdută a tipului care încerca s-o liniștească strângând-o protector în brațe, șoptindu-i necontenit: E bine, draga mea, stai liniștită...o să fie bine! Și scâncetele ei deznădăjduite: "Tu nu înțelegi că NU ARE CUM SĂ FIE BINE..."
În definitiv, deși poate doamna rubensiană spunea adevărul, bărbatul avea dreptate. Cu toate că nu are cum să fie bine, suntem datori să credem contrariul până la capăt ! A gândi proiectiv un rău implacabil ne face să-l trăim de două ori. O dată în imaginație ( gândul chinuitor a răului ce va să vină ) a doua oară, atunci când se întâmplă propriu-zis!

Din când în când să-ți dinamitezi propriile convingeri așa cum fac pirotehniștii cu un pod vechi. Pui explozibil, te ascunzi udeva, și te întorci să vezi ce-a mai rămas.

Lectură din Caietele lui Cioran. "Nici un fel de originalitate literară nu mai e posibilă atâta vreme cât respecți sintaxa.Trebuie să schinguiești fraza dacă vrei să scoți ceva din ea"

Să fie oare semnul bătrâneții faptul că nu mai îmi plac femeile mature și că mă surprind, din ce în ce mai des, belindu-mă la dosul puștoaicelor?

De unde pudibonderia imediată de îndată ce vezi scris ( mai cu seamă în literatură) cuvinte licențioase? O "pulă" insăilată în orice context ne provoacă - instant - repulsie. Autorul ( și el) devine subit, neserios și damnabil.