Alex Leo Şerban despre "memoriile peliculei" şi amneziile spectatorului

Dacă cineva m-ar întreba ce preţuiesc cel mai mult la criticul de film Alex Leo Şerban i-aş răspunde fără să stau pe gânduri: "nasul" domniei sale. Un "nas" simpatetic, "nasul" lui esprit de finesse, cel care convertit înseamnă fler şi inteligenţă practică. Mai departe l-aş cita pe Apollinaire ( scumpul şi dragul "pornograf" Apollinaire) care, într-un poem floral, dedicat unei amazoane îşi încheia astfel suava reverenţă lirică: " O, prietenă îţi prefer nasul faţă de toate organele tale. El este tronul viitoarei înţelepciuni." Nasul este inteligenţă practică, sensibilitate biologică şi metafizică, barometrul care măsoară laolaltă, simţirea, spiritul şi intelectul. Orice artist, orice critic, care are nasul înfundat ratează întâlnirea cu un soi de cunoaştere practică preconceptuală şi implicit cu noul şi autenticitatea. Nouă, ca români ( s-o dau puţin şi în dizertaţii valahe) asta ne lipseşte: flerul ( adică nasul sănătos capabil să miroasă, de pildă, în politică, impostura, în cultură, kitsch-ul, în religie, habotnicia ) Revenind la subiect, nu am vrut decât să anunţ ( tuturor iubitorilor de film) faptul că, Duminică 18 Ianuarie,orele 11, la Sala Atelier a Teatrului Naţional criticul de film Alex Leo Şerban va susţine o conferinţă cu tema " Şi totuşi, de ce vedem filme? " o prelegere care îşi propune să sape hermeneutic la temelia nevoii de ficţiune vizuală pe care o are spectatorul gregar sau avizat. O miză destul de consistentă dacă avem în vedere că vizualitatea a oferit modelul pentru teorie şi implicit pentru gândirea conceptuală. Textul de mai jos a fost publicat în prefaţa volumului De ce Vedem filme, apărut în 1996 la editura Polirom, şi cred că parafrazează cel mai temeinic "miza" viitoarei conferinţe făcută de un critic galonat al cărui nas are exerciţiul homeric al adulmecării noetice.
"Mă adresez celor care, după ce au ieşit de la un film, simt nevoia să se mai gîndească la el, să-l comenteze. Altfel spus, mă adresez unui public de nişă. Eu leg Cinema-ul - mai mult decît oricare altă artă - de Memorie, or, astăzi, constat că trăim într-o cultură a jetabilului. Din acest punct de vedere, este o carte polemică, pentru că «omului recent» i se pune în faţă o oglindă, iar în acea oglindă el nu se vede deloc: se văd doar cei de dinaintea lui... " (Alex. Leo Şerban, De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema )