Jurnal

 

Omul recent ( de care vorbea Patapievici)  suferă întotdeauna de o prostie veche.

După 40 de ani, bărbatul nu mai e interesat decât de două lucruri mari și late : cum să mai facă bani și ce să mai fută !


Orășelele de provincie ( cu meschinăria lor sui-generis ) muribunde cultural, economic, etc.
Există o solidaritate a urii în cei condamnați să rămână acolo. Oricine a reușit să evadeze, să plece, să scape, devine un dușman de clasă.


Noaptea, când ninge, ( vorba refrenului )  nu pot să dorm. Mă lipesc de geam, ca un abțibild, eviscerat de gânduri,  cu ochii mari, umpluți de iriși, oglindind zăpada și cenușiul mocnit al cerului...Și ( nu știu de ce ) mi se pare că dincolo de cerul fosforescent,  e ceva autentic și viu, ceva veșnic, care seamănă cu lumina.




...