marți, 6 martie 2012

Jurnal

Beția consumistă dintr-un Mall (hipermarket, supermarket etc. ) extazul secularizat, locul unde se declanșează amnezia colectivă prin trucul unei la vie en rose de carton. Făcut să-ți ofere iluzia unei actualități absolute, a unui prezent perpetuu, să te suprime identitar...Ți-e realmente imposibil să mai gândești, agresat de oferte, strivit de ceilalți, bântuind somnambulic într-un spațiu care - în ciuda aparenței lui ordonate - e menit să te rătăcească. Omul veșnic ( căruia i se adresează) găsește, evident, de toate, mai puțin stand-ul de pompe funebre! Și mai e și arhitectura aia grosolană, oribilă, de hală industrială dată cu ruj...



Printre acele lucruri care dispar ireversibil ( odată cu "maturitatea" ): fervoarea prieteniilor din copilărie și adolescență !



Mirosul " presupus " din picturile renascentiste italiene. Reprezentările cadavrului la Giotto, Tintoretto etc., unde sunt prezentați acei nose-closer, care, în preajma mormântului lui Lazăr, se țin de nas. După Danto, sunt primii mandatari ai adevărului olfactiv în pictură, căci mirosul cadavrului ( reprezentat de nose-holders) face diferența între moarte și somn.

Cumpărat bilet pentru Ro la începutul lui aprilie.

.

2 comentarii:

Lex spunea...

prea multa filozofeala, ai nevoie de o shaorma din romania :))

George spunea...

Omule, mai traiesti?