Jurnal

Unde e, de fapt, trăirea, existența, viața ?
În această clipă efemeră, în gustul amar al cafelei negre pe care tocmai o sorb, în lumina crudă a dimineții care îmi mânjește geamul? Unde? În amintirea rarefiată a trecutului, în ficțiunea proiectivă a viitorului, în montajul inomabil al tuturor?
Unde e viața care ni se întâmplă ( în care am fost azvârliți) și care pare că ni se substituie, care pare a ne (în)locui imperceptibil și care sfârșete prin a face din noi o umbră străină și fantomatică, martorii dezabuzați ai propriului destin ?


Cioran: „Iubesc poeții, fiindcă nu ajung și nu vor să ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie!“

Whintey Houston: Privilegiul de a muri într-o cameră de hotel, într-un loc de "împrumut", genul ăla de moarte epifanică pe care și-o dorește (sau ar trebui să și-o dorească) orice artist...


.