Jurnal

Diego Gambetta și exemplul lui cu șeful mafiot (retras din activitate) care povestea că, în copilărie, tatăl său ( evident, tot mafiot) îl încuraja frecvent să se urce pe un zid și să sară de acolo, promițându-i că îl va prinde. După îndelungi refuzuri, tatăl îi câștiga încrederea, copilul acceptă, se aruncă în gol și...își zdrobește fața de asfalt! Gestul părintelui avea să fie justificat, ulterior, pedagogic ( în cheia unei lecții de înțelepciune ): "Nu trebuie să ai încredere în nimeni. Nici chiar în părinții tăi!"

.

Jurnal

Fabulosul sistem juridic englez ! Dacă sapi în incompetența britanicilor, în pătura sedimentară ( unde sunt mai orientali decât noi ) sfârșești prin a-ți rupe cazmaua în roca lui tare. Cultura britanică cu specificitatea ei neoprotestantă ( tendința societății de a se auto-organiza într-un număr imens de asociații de voluntariat și comunități) a fost ( și e ) motorul instituțiilor democratice și al economiei. Prin colonizare, americanii l-au importat direct de la sursă. Asta face toată diferența specifică între liberalismul democratic nord-american și cel sud-american. Primii, au cultivat sistemul juridic englez, ceilalți, deși guvernați tot de o democrație liberală ( Mexic, Brazilia, Argentina, Chile) au rămas tributari unei tradiții imperiale catolice ( Spania și Portugalia) hegemonice și centraliste ( statul și biserica ) Nasol !


Îmi cumpăr de la Poundland :( celebrele magazine unde orice produs costă o liră) "Ezra Pound's Chinese Friends", un soi de epistolar ( din fericire, scris în engleză ) Surprins ( cât se poate de plăcut) că absolut toate produsele costă chiar o liră. La noi (în faimoasele magazine similare cu preț unitar) orice produs de 6 lei, costă 10.
Mă rog, în România până și matematica e mioritică!


O sticlă de Jack mă ține o săptămână. Dumnezeule, unde am ajuns !


Desfrâu cu seriale din Family Guy: pure delight !

Azi m-am gândit la: Dida Drăgan, Umberto Eco, Mihail Sebastian, Răz, Prodanii, Vali, etc.

Jurnal

Înaintez greu, din ce în ce mai greu, ca printr-o baltă mocirloasă, în Zen-ul lui Cărtărescu. Aceleași obsesii ale neputinței de a (mai) scrie, același univers domestic: Solitude, Gabriel, Ioana, etc., aceeași lume intens personală (personalizată), ciclotică, remanentă...Nu știu dacă ușoara oboseală pe care o întâmpin în fața lecturii mi se datorează mie?, autorului?, însă (în mod cert ) e acolo, undeva, în orice amprentă auctorială, germenele unui refren propriu care subminează - prin repetitivitate- orice "discurs" tautalogic, orice sănătate a ficțiunii...Cehoviana imagine a scriitoriilor care îmbătrânesc laolaltă cu cititorii lor!

E îndeajuns să mă gândesc la cineva pe care-l cunoșteam și a murit, ca să mă gândesc, brusc, la toți cei pe care-i cunoșteam și care au murit.

După o anumită vârstă, fatalismul irepresibil !
Ți-e din ce în ce mai greu să crezi în ceva, ( în orice ! ) în tine, în ceilalți, în destinul lumii, și, dacă n-ar suna prețios,...în umanitate! Cum să reziști acestui proces inexorabil de înăcrire care te transformă, progresiv, într-o murătură?!! După o anumită vârstă devenim (cu toții) niște pătlăgele, niște gogoșari, niște castraveți murați...să-mi fut una!

Mi-e dor de literatură așa cum ți se face dor de-o târfă!
.

Jurnal

.
Lozinca asta (made my day )
"Eba, tatăl tău nu vrea să vorbeşte cu noi !"

.

Jurnal

O anumită parte a presei

Exaltarea retardată a coprofagilor de la Antene. Ce vitalitate fabuloasă are foamea!
Gâdea are o vocație (realmente, predestinată) de imbecil. Să fii idiot și să excelezi în asta ! Iată un deziderat. Totul, absolut totul în acest individ (buzele lui indecente, ca de popou, discursul cu o tonalitate care atinge, plenar, falsetul, raționamentele falacioase, bătaia de pădurar hirsut pe care o aplică, riguros, logicii, gramaticii, eticii etc.) totul, atinge climaxul unei prostii naturale. Un vegetarian al cretinității.
Până și numele ( Gâdea, Gâde, Călău) de simplu funcționar al suprimării îi e predestinat. Individul ar merita pus într-un muzeu al ororii jurnalistice și studiat așa cum speologii își indexează speciile noi de troglofile.
Apoi, vin "articulații" ( de genul Radu Tudor,Ciutacu, Pieleanu, Ursu) activiștii demolării lui Băsescu. Pe undeva, le invidiez delirul, catatonia contestatării, forța motrice a nechezatului. Să fii capabil de atâta performanță. Thats really means something ! Tipii mi se par atleți ai invectivelor, buldozere ambulante, profesioniști ai stropitului cu fecale. Mă întreb, dacă nu cumva, în studiourile antenelor, nu există o cameră pe post de trainning prefactum, un beci obscur al montării - ca a luptătorilor de arte marțiale mixte underground - unde subiecții sunt înrăiți progresiv la capătul unei transe ritualice, ieșind de acolo tumefiați de ură și gata să sfâșie. Printre ei, traversați de aceeași variolă activistă, defilează toți comatoșii: Ponta, Antonescu, Năstase,etc. Imens sictir, abisală silă.

PDL
Partid de prostituați intelectual, centuriști ideologici, toți viețuind un soi de hămesire atavică.Trei sferturi, traseiști notorii, țigani deșănțați hălăduind cu cortul politic. Îmbuibați ! Muierile din PDL, Roberta, Undrea, mostre vii de mârlănie feminină, genul de țațe căpătuite care-și tratează boala spleen-ului existențial ( a țâțelor care se lasă, a curului năpădit varice,etc.) cu iluzia puterii. Peste ei, liliputanul Boc ( un butoiaș atomic de incompetență ) iar deasupra lui, în plină ciroză ideologică, politico-identitară, etc. însuși eminența cenușie: El Băse: gafeur cu PeDiGri, clăpăug mental, ineficient, umoral și dispărut ca Elodia . Imens sictir, abisală scârbă!


Opoziția
Bestiar inclasificabil. Ar merita brevetat un cuvânt pentru ei: hienism, adică calitatea oportunistă de a bântui în jurul unei prăzi aflată într-o terță posesie, până ce - într-o conjunctură favorabilă - posesorul ei este înlăturat.

România
Locul unde orice s-ar întâmpla, nu se întâmplă, în fond, nimic.