duminică, 21 noiembrie 2010

Jurnal

Toată lumea în jurul meu înnebunește lent, ireversibil: R. L. V. O., etc. etc. Printre atâția depresivi, angoasați, alienați, triști, accesele mele de bucurie și joie de vivre par că ating o culme a indecenței.

Păunescu cu vorba asta adâncă: "suferința retrogradează orgoliile." Oh, sunt atâția sănătoși împrejur cu orgoliile upgradate la zi...


Nu-mi vine să fac nimic altceva decât să mă plimb. Plimbarea aia fără țintă, oarbă, de somnambul, de care vorbea Pleșu; să merg agale până la capătul unei alei ca să am de unde mă întoarce.Uneori, când văd o străduță pustie, să alerg. Să mă plimb, să fug cu mintea imaculată, eviscerat de orice gând, ca un yogin în plină de meditație.

Lucrat pectorali. trei serii (fluturări) declinat, două (împins)
din înclinat...ciudat cum, după 30 de minute de abrutizare a mușchilor, bășica spartă a dopaminei îți face viața mai frumoasă...


...