Jurnal

Luciditatea absolută e, probabil, cel mai crunt blestem. Nebunie pură. Să te gândești necontenit cât de absurdă, cât de aiuritoare, în fond, cât de inclasabilă e existența, echivalează cu sunetul unei sirene plantată direct în urechi. La un moment dat, îndobitocit de atâta vâjâit al adevărului, vei înnebuni sau îți vei zbura creierii. Minciuna ( iluzia) inconștiența etc., sunt supozitoarele vieții. Ni le băgăm ...pe unde putem, și - cel puțin pentru o vreme- ne trece...

Nu e ridicol că echilibrul, sănătatea noastră mentală, liniștea sufletească - în ultimă instanță - fericirea, toate astea, sunt date de o "simplă" formulă chimică?

Pleșu și nota lui care spune că plimbarea este o deprindere tipic europeană. Pentru persani și asiatici a face turul unor alei coincide cu un gest prostesc, o chestie fără noimă. La ce bun să ajungi la capătul unei alei de vreme ce, odată ajuns acolo, nu vrei nimic altceva decât să te întorci? Nefiind în stare să înțeleagă ideea de plimbare, de călătorie, ca pură, absolută curiozitate, orientalii erau înclinați să creadă că orice drumeț care nu face negustorie e spion. Toată povestea asta pare spusă de Seinfeld...


...