Psihanaliza fixează în nefericirea copilăriei toate premisele nevrozelor şi psihozelor de mai târziu. Există, însă, şi un revers: a plăti, peste timp, tributul unei copilării fericite.Pentru că am avut o copilărie, eminamente, fericită, plătesc, de la un timp, cu vârf şi îndesat, tributul ieşirii din paradis. Vorba lu Norman ( şmenarul) " bă, să moară familia mea, oricum a-i da-o, tot nu e bine"!
Nebunia, ca ultimă formă de curtoazie adusă absurdului existenţial: o minte care nu se rătăceşte în această lume abnormă, absurdă, ticsită de contradicţii, este o minte nenaturală. Există, oare?, ceva mai trist pe lume decât faptul de a sfârşi perfect lucid?...nebunia este o formă a mântuirii...
ps ( offtopic) ...ah, ce-mi place să scriu beat -: )
(să nu uit că marii romancieri aşa şi-au scris capodoperele...beţi mangă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Nebunia la tine, ratarea la mine, tot o forma de mantuire. Insa mereu amanata, mereu alta...
Vorba aia... as fi vrut sa scriu un final fericit, nicidoata n-am ajuns la sfarsit.
Defineste copilarie fericita.
Trimiteți un comentariu