Interioritatea se construieşte săpând adânc, ca într-un puţ, în propriul nostru sol.
Efortul nu aduce, nici pe departe, " răspunsul". Aduce, însă, ceva care seamănă (întrucâtva) cu un soi de răspuns: propriul ecou. Şi nu e de neglijat dacă ne gândim, sincer, că orice zgomot e de preferat unui strigăt în pereţi de pâslă.
B. Croce: " Dacă literatura este expresie, iar literatura este alcătuită din cuvinte, atunci şi limbajul este un fenomen estetic"
Dacă umbli la exterioritatea lui Don Quijote, dacă îi răpeşti, adică, mârţoaga şi pe Snacho Panza, nu mai rămâne nimic...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu