Jurnal (6)

Interioritatea se construieşte săpând adânc, ca într-un puţ, în propriul nostru sol.
Efortul nu aduce, nici pe departe, " răspunsul". Aduce, însă, ceva care seamănă (întrucâtva) cu un soi de răspuns: propriul ecou. Şi nu e de neglijat dacă ne gândim, sincer, că orice zgomot e de preferat unui strigăt în pereţi de pâslă.

B. Croce: " Dacă literatura este expresie, iar literatura este alcătuită din cuvinte, atunci şi limbajul este un fenomen estetic"

Dacă umbli la exterioritatea lui Don Quijote, dacă îi răpeşti, adică, mârţoaga şi pe Snacho Panza, nu mai rămâne nimic...

confesiuni de la capătul zilei (3)

Psihanaliza fixează în nefericirea copilăriei toate premisele nevrozelor şi psihozelor de mai târziu. Există, însă, şi un revers: a plăti, peste timp, tributul unei copilării fericite.Pentru că am avut o copilărie, eminamente, fericită, plătesc, de la un timp, cu vârf şi îndesat, tributul ieşirii din paradis. Vorba lu Norman ( şmenarul) " bă, să moară familia mea, oricum a-i da-o, tot nu e bine"!

Nebunia, ca ultimă formă de curtoazie adusă absurdului existenţial: o minte care nu se rătăceşte în această lume abnormă, absurdă, ticsită de contradicţii, este o minte nenaturală. Există, oare?, ceva mai trist pe lume decât faptul de a sfârşi perfect lucid?...nebunia este o formă a mântuirii...
ps ( offtopic) ...ah, ce-mi place să scriu beat -: )
(să nu uit că marii romancieri aşa şi-au scris capodoperele...beţi mangă

Jurnal (5)

...flotabilitatea adevărului !

Adevăruri care se vor "imersive", ascunse, scufundate, şi care, în ciuda eforturilor unora de a le îneca, sfârşesc prin a ieşi la suprafaţă plutind ca nişte cadavre.

Cel ce se desconsideră pe sine, îi desconsideră şi pe ceilalţi.

...prefer mizericordiei ( adică virtuţii iertării), uitarea desăvârşită.

Jurnal (4)

Există un termen fix, prestabilit şi implacabil, când spectrul singurătăţii - acea singurătate abisală, oarbă, uscată şi fără speranţă - îşi pune amprenta, definitiv, în toată completitudinea ei, asupra noastră: când ne mor părinţii. Abia atunci rămânem, cu adevărat, singuri!

La ce folos setea de adevăr când cea mai bună terapie e să ne minţim cu înverşunare, până la capăt?

Jurnal (3)

Forţa vitală care ne ţine în viaţă: Nu e nici credinţa, nici iubirea ! E ...inconştienţa! Sau ceva care seamănă cu ea. Un amestec de uitare şi indolenţă, de iresponsabilitate şi abandon, de amnezie şi nepăsare...Păşim în fiecare zi pe o gheaţă subţire ca aţa, vieţuind un soi de optimism oligofren, reduşi (aproape) la o consistenţă de metazoare...

Văzut Burn after Reading ( Cohen). Savuros, savuros...( de proiectat cuiva care te întreabă: ce înseamnă viaţa? " Uite, asta! " Brad Pitt şi George Clooney: pure delight!
Până la urmă doar Linda Litzke " câştigă" . Nimic deosebit! În fond, e singura care " ştie ce vrea"!
Descoperire paleontologică, chipurile, de excepţie: s-a descoperit veriga lipsă dintre astralopitec şi homo sapiens: homo habilis ! Et Voila!

Romania mea !