marți, 2 martie 2010

confesiuni de la capătul zilei

Pentru că - uneori - ( din fericire, foarte rar) simt nevoia viscerală să fac ceva iremediabil împotriva mea, am coborât la bodega din colţ şi mi-am luat o sticlă de ROMULUS şi-un pachet de Zorro. N-am băut şi n-am fumat în toată viaţa mea de vicios patentat şi patetic, ceva mai scârbos decât zeama asta răsuflată şi decât iarba asta inecăcăcioasă! Băutura, alcolizată leşinat, are gust de oţet clocit, de borş,de varză acră, absolut oribilă. O-RI-BI-LĂ! După fiecare înghiţitură, imi venea să borăsc, de parcă aş fi băut un cocktail de urină amestecată cu spirt, cu ţuică din pufoiacă şi electrozi în care torni, pe rând: un strop de alcool metilic, puţin aracet, puţin borhot! Ţigările Zorro, care ard ca nişte coceni, au gust - realmente - de căcat!FĂRĂ EUFEMISME! N-am mâncat nicodată căcat ( decât, metaforic vorbind, când îmi bârfesc prietenii, lol tinere) însă aşa îmi "închipui" gustul excrementelor. Rupt din aroma Zorro!
M-am încăpăţânat să beau toată sticla. Evident, nu m-am îmbătat! m-am ales doar cu o ameţeală de gravidă şi cu o durere stranie de ochi. Sper să nu mă transform în vreun mutant! Dacă vreodată simţiţi nevoia masochist-fransciscană de a vă autopedepsi, vă dau reţeta: o sticlă de ROMULUS ( o exista şi REMUS?)şi un pachet de mahoarce, Zorro!Nu importă că nu sunteţi băutori sau fumători atâta timp cât vreţi adrenalină!
Nu există stare mai tembelă, disconfort mai pregnant, sentiment interior mai idiot! E combinaţia ideală ca absolut toate organele, toate, să vă doară la unison, genul ăla de durere mai mult latentă, vecină cu leşinul!
Pe urmă e mişto să te duci la gagică şi s-o săruţi pe gură ca să vadă ( să simtă) cum miroase o hazna, adică un bărbat adevărat, un barbar candriu şi fără morală. Că, s-o spunem pe şleau,de intelectuali rafinaţi şi sclifosiţi, sunt sătule! Toată viaţa mi-am dorit să mă pot îmbăta ( să uit de mine) coborând în abjecţie, să le urlu femeilor de pe stradă ( cum le urla "piticul", beţivul zugrav al copilărie mele care stătea în 43 ) damelor de pe stradă, cu vocea lui mocirloasă de înjunghiat: " ieşti curvă, fă? fufute-n gură!" Cel mai adesea venea câte-un soţ responsabil şi-l bătea de-i suna apa în cap sau îl lua miliţia cu circ ( ne strângeam toată strada)
Poate am să vă povestesc cândva, despre el!
hic! Vă îmbrăţişez! - : )))))))))

Un comentariu:

Anna spunea...

Ce-am mai ras...