topuri, toape şi ţoape

EVZ publică un top al celor mai bine vândute cărţi româneşti, în 2008. Pe locul I se află Răduleasca cu tomul dumneaei Despre lucrurile simple, apărut la Polirom, volum care s-a vândut în 20.000 de exemplare. Sub ea, nu e Oţil, cum s-ar aştepta mulţi, ci Gabriel Liiceanu cu volumul autobiografic " Scrisori către fiul meu" urmat de o lucrare colectivă şi de Istoria lui Manolescu. Am citit o sumă de comentarii pe varii bloguri unde poziţia Răduleascăi e privită ca o anomalie. Opiniile internauţilor taxează - în linii mari - acelaşi lucru: faptul că o carte " de consum", scrisă de o paparudă-media, a ajuns să domine topurile. În ceea ce mă priveşte mi se pare firesc să fie aşa şi nu altminteri. Faptul că Istoria criticului Manolescu ar fi fost - de pildă - pe primul loc m-ar fi speriat. Cărţile "mari" ( lucrările ştiinţifice, literatura de bună calitate) sunt (îndeobşte) apreciate de un public restrâns şi avizat, marele mase - mimetice, snoabe şi kitsch - preferând literatura gregară şi implicit titlurile facile. Vorba unui intelectual de marcă ( Costi Ioniţă) : " Nu toată lumea ascultă Schopenhauer".