Jurnal

Nesfârșitele litanii comemorative la adresa lui Steve Jobs, unul dintre marii miliardari ai lumii care și-a mâncat din cur. Tipu a îngroșat rândul celor care au adus avariția ( alături de posmogiții Ingvar Kampard, Warren Buffet, etc.) la rang de excelență. Câtă diferență între el și Bill Gaets ( tocilarul din Seatle ) care a donat, de-a lungul timpului, peste 30 de milarde de dolari...Let's face it: din punct de vedere altruist, oierul Becali, are mai multă "școală" decat el...


Frunzărind printre fișierele mele mai vechi, dau peste fragmentul ăsta "trăirist" ( cu care - acum vreo 3-4 ani - năzuiam să deschid primul capitol al romanului):
" Nu există decât două locuri pe lume unde mă simt bine cu adevărat : în pizdă şi în literatură. În pizdă, pentru că numai acolo, înlăuntru călduţ al vaginului, printre pieliţe moi şi vulve umede, capăt cel mai de preţ lucru pe care îl poate avea un om lucid: uitarea de sine. În literatură, pentru că numai acolo, în abisul ficţiunii, în lumea nesfârşită a poveştilor, îmi regăsesc într-un chip indicibil, cu neputinţă de reprodus, sensul existenţei. Chiar dacă beatitudinea locurilor astrale, a uitării tămăduitoare şi a sensului deopotrivă, e de scurtă durată şi, în definitiv, iluzorie, tânjesc după ele ca un narcoman după tăria amfetaminelor. Sunt, dragii mei, robul propriilor mele vicii, sclavul inconturnabil al pasiunilor, veşnicul dependent de pizdă şi literatură.”

Prieten adevărat îți e cel alături de care - uneori - bei fără să-ți vorbești, ore în șir, într-o tăcere de criptă.

Visele mele devin realitate. Și asta mă înspăimântă, mă sperie, căci nimic nu e mai deprimant (mai trist) decât golul care survine oricarui vis împlinit...

.