miercuri, 27 octombrie 2010

Jurnal

Faptul că existența reprezintă pentru toți un soi de carceră poate fi verificat uitându-te cu câtă disperare încearcă fiecare să scape de propriile determinări.

Acei intelectuali care privesc cu indulgență, aproape ca pe-un handicap, ideea efortului fizic. Obișnuți să alerge numai cu mintea, orice mișcare a corpului li se pare "un scandal". Să înțelegi o frază din Heidegger sau Wittgenstein proclamă, neîndoielnic, un efort deosebit. Dar, vorba lui V.: ce spui de 100 de abdomene, zilnic, timp de 2 ani?

Cioran cu fraza asta genială din Caiete( vol I)
"În politică și în toate, nu există nimic mai abject decât să ataci un singuratic."

Mi-e dor de literatură, de scris. Numai acolo, în pulpa ficțiunii, în miezul ei, bălăcărind printre cuvinte, mă regăsesc, uit de toate.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Buna, am descoperit azi blogul tau. Ai o adresa de mail la care iti pot scrie?

Nihilistul spunea...

nihilistul@gmail.com