note, însemnări, meditaţii ( 4 )

Eminenţele cenuşii ale erosului: Casanova şi Don Juan. Ambii par înrudiţi, conectaţi la aceeaşi idee edulcorantă a "aventurii" perpetue. Casanova ( cel puţin în determinările sale) e transcendent: când cunoaşte o nouă femeie, devine euforic şi visează la iubirea ideală.În memorii şi-a exprimat de nenumărate ori dorinţa domestică, simplă, de a se aşeza, de a se căsători. Don Juan, în schimb, îşi fixează compartamentul pe imanenţă: aici şi acum! Noica credea că filosofia trebuie gândită în termeni donjuaneşti: " esenţialul - spune el în Jurnalul filozofic - e să cucereşti. Nu să accepţi, nu să ştii." Foarte bine.Problema e că mulţi filosofi ( mai toţi)îşi încep periplu cunoaşterii ca nişte Don Juani şi sfârşesc în registrul lui Casanova: după ce au cucerit ceva nu se (mai) gândesc decât cum să se însoare. Cu propriile idei, evident!