sunt beat

e 1 noaptea - ceasul cioranian al lucrurilor grave si definitorii, ceasul " apostazic" când amănuntul nesemnificativ de peste zi( gregar, insignifiant, mai mărunt decât boc - n-am găsit altă comparaţie)capătă semnificaţii cosmice...nu mai ştiu ce dracu vroiam să zic...prin urmare: sunt beat...perşii antici obişnuiau înaintea fiecărei bătălii să se-mbete tihnit - întinşi, înveşmântaţi în hainele lor de brocart,purtând tunici cu mâneci largi şi garnisite cu pietre semipreţioase, mereu în proximitatea focului, surogatul nocturn al zeului Mithra, molateci, cu obrajii moi si priviri pierdute,crăcănaţi lejer pe covoarele lor faimoase,incadrate de ramuri de mirt, flecarind galvanizaţi ...spunându-şi unii altora -fara mânie şi resentimente ce au pe suflet...beau numai vin ( si nu ca mine, păcătosul "recentul" jack ) caci vinul era bautura zeilor... in vino veritas ...de fiecare data cand ma îmbăt duc nostalgia nopţilor dionisiace, persane, adanci si sincere, când, uitând de tine îţi aminteşti de celălalt...şi sub lumina palidă a lunii, cu chipul roşu de vâlvătaia focului şi pomeţii acajii, îi spui sincer, "aproapelui", toate lucrurile pe care ziua ( ziua ipocrită cu alura ei de "veşnicie" ) n-ai îndrăznii să i le spui...Herodot obişnuia să spună despre perşi următorul lucru: "Tinerii perşi sunt învăţaţi trei lucruri: să citească, să tragă cu arcul şi să spună totdeauna adevărul".

...am si io o rugăminte , blogăre necunoscut, călător virtual, privat de chip ...când te-oi îmbăta ia loc o secundă , aici, în pluşul covorului meu virtual...şi la lumina monitorului ( palidă replică a focului persan) spune ce ai pe suflet...căci mâine dimineaţă (orice ai spune) vom începe o nouă viaţă ...-: )))