Avem o presă şi doi sinucigaşi: cum procedăm?

Multe cotidiene ( sau după alţi "zafii", vezi dexul din 84,"cotidiane") şi-au umplut prima pagină (clompăind din pixurile lor şleapăte) cu tragedia celor doi soţi care s-au sinucis aruncându-se de la etajul unui imobil. Titlurile merg de la mixaje poetico-realiste de genul " Simfonia iubirii, curmată pe asfalt" (Adevărul) până la fondante diabetice desprinse din Tristan şi Isolda de genul S-au aruncat îmbrăţişaţi de la etajul 6 ( Cancan) O brumă de bun simţ în obrajii lor tabloidizaţi se pare că au cei de la Click care aruncă interogativ titlu: Dublă sinucidere? Sau aruncat de la etajul 6. Gardianul ( să trăiţi) o dă şi el enigmatic cu Sinucidere misterioasă , în timp ce lobotomizaţii de la EVZ trăiesc reminiscenţe antice titrând mai sec decât o frază din Marius Tucă: tragedie teribilă la Braşov. Libertatea (această Ava Devine a presei scrise) are un titlu de k(k)1 redactat parcă de Tolea după o ceartă cu Ciumac: S-au zdrobit de caldarâm ! Şi tot aşa...Zi de zi, suntem bombardaţi cu o cantitate covîrşitoare de ştiri care pendulează între indiferenţa-senzaţională şi senzaţionalismul -neimportant. Moartea celor doi este traficată valutist, iar presa ţese pe canavaua ei - ca un păianjen subnutrit - fie criza economică, fie ordonanţele lui Boc, fie bezna geloziei, fie iraţionalul. Unor blogari (carora le poti masura prostia desantata) prin cinismul cu care "ironizeaza" drama unor oameni, nu vreau sa le spun decat atat: sugeti pula, ma. Singurul lucru palpabil rămâne salariul gazetarului-generic, care, azvîrlind în lume tragedia "celuilalt", simte că şi-a făcut datoria, că-şi merită banii şi că e "valoros". Refrenul lui cinic e următorul: drama aproapelui, e fericirea mea deontologică. "Ziaristule" care intrii in tagma asta de hominizi cu pix, fa un efort si pupa-ma tandru in cur! Aproape toate gazetele care se ocupă de tragedia celor doi nu se mulţumesc cu simpla ştire canonică, informativă şi imparţială, ci merg cu însăilări hermeneutice ( în care sunt anexaţi ca într-un domino paranoic, martorii vecini, abrutizaţi şi ei de catastrofa, trecătorii şocaţi, rudele victimelor, autorităţile) După opinia mea, nu trebuie (ca reprezentant al celei de-a 4-a puteri în stat) să fi citit multe cărţi încât să realizezi că nimeni nu se sinucide în tandem ("în pijama" cum odios tinea sa descrie o amiba redactor) ţinându-se de mână, ca la o petrecere a burlacilor. Iar daca au facut-o, a exista acolo - de buna seama- o tragedie intima, personala, numai de ei stiuta, in fata careia singurul lucru uman pe care-l poti face, e sa taci.
Cine are un partener ştie cât de greu e - uneori- să ajungi la un compromis gregar şi o perfectă consesualitate în privinţa unui fel de mâncare, darămite să decizi, ad hoc, la o autosuprimare în duet atat de violenta. Dar dincolo de toate astea, ziariştii "recenţi" tot "cercetând" viaţa şi "ocupându-se" cu ea nu-i înţeleg - se pare- absolut deloc esenţa ( cu jocul ei contradictoriu, paradoxal si antagonic). Destinul fiecăruia dintre noi, lucrurile care ne macină, care ne umplu plămânii, viscerele şi sufletul, sunt o insulă, un spaţiu inviolabil, o taină. Cum sa cunosti naufragiul celuilalt ? Restul ( datul cu părerea, ironia desantata, gratuitatea impersonala fata de suferinta altuia) e prostie in nestire. Dumnezeu sa-i ierte.