Nicolae Breban: regele bufon al literaturii

Încă din adolescenţă m-a fascinat figura flamboiantă a lui Breban. L-am "socotit" aşa cum, de fapt, s-a socotit de unul singur: un "romancier trivial", camionagiul al literaturii, calofil, suferind de toate nevrozele posibile, narcisit,contradictoriu, dezlînat,sibilinic, divagant, amestec de prozaic şi genialitate, bigot livresc şi egolatru.Tot scrisul lui ( l-am citit mai cu seamă în Contemporanul) mi se pare un carusel posedat care-şi învârte cititorul până la delir, ameţeală şi vomă. Ţin minte un filmuleţ realizat pe la sfârşitul anilor 60 ( anii lui de glorie literară - primise premiul USR, se bucura de notorietate, era citit, primit - cumva - în camarila nomenclaturistă, fiind, printre altele, unul dintre cei mai tineri redactori-şefi de la România Literară,etc.) difuzat pe TVR imediat după revoluţie: m-a sedus iremediabil figura lui de Don Juan prometeic îndesat într-un costum de stofă, umplându-l cu o masculinitate debordantă şi perorând de acolo, de la detenta siluetei lui impunătoare, virile şi iradiantă, ceva despre cultura franceză ( despre Balzac, Proust şi Zola)într-o verbozitate care te hipnotiza. Lopătând pe net, am dat peste un interviu apărut în România Literară (nr. 2 - 2007) în care Dora Pavel îl chestionează asupra iubirii. Răspunsurile acestui Marlon Brando mioritic ( apropo: într-o comparaţie "valahă", simplificatoare îl văd ca un fel de Adrian Păunescu altoit cu Dan Puric) sunt de o savoare inimaginabilă, amestec de megalomanie ( enorma, incomensurabila forţă a megalomaniei!) erudiţie, misoginism deşănţat şi sinceritate organică. Rogozanu ( "cititorul-navetist")i-a luat şi el un interviu excelent acu vreo lună, publicat pe site-ul realităţii, pe vremea când îşi depusese, " de nervi", candidatura pentru Uniune. Breban a făcut luna trecută, pe 1 februarie, 76 de ani. Îi urez, in extremis, acestui personaj al propriei opere, sclipitor, emfatic,inclasabil, bufon şi rege, deopotrivă, ani mulţi şi la fel de rodnici!